Criza economică este subiectul central în 2009. Întrebările legate de durata acesteia, de modul în care va afecta economiile naţionale şi de momentul estimativ al relansării prezintă un interes general.
“Istoria ne-a adus intr-un punct in care shimbarea este esentiala”, a afirmat Gordon Brown in timpul discutiilor G20. Atat capitalismul anglo-saxon, cat si capitalismul european au obtinut ce au vrut in aceasta dupa-amiaza: regulamente noi si stricte in sistemul bancar si sectorul financiar, si o suma de generoasa de 1.1 trilioane de dolari pentru stimularea cresterii economice, cel mai mare stimul fiscal din istorie.
Presedintele Barack Obama a declarat, la finalul summitului G20 de la Londra, ca acordul obtinut reprezinta "un punct de cotitura in efortul nostru de a realiza o redresare a economiei globale". Obama a facut aceste comentarii dupa ce liderii G20 au anuntat un important plan de stimulare a economiei mondiale, care include intarirea legislatiei privind fondurile de investitii si paradisurile fiscale, precum si reglementarea mai stricta a sistemul financiar global. Presedintele american a recunoscut ca e greu de negat ca o parte din aceasta criza a inceput pe Wall Street. O parte din firme au riscat nejustificat, iar greselile facute si-au pus amprenta pe economia SUA si cea globala. Fara niste strategii concepute impreuna, aceste probleme vor reveni in viitor. Intreaga politica dusa pe plan mondial a avut ca scop acela de a intimida intreaga scena in vederea obtinerii unui control pe toate planurilor.
Comform planului de revigorare a economiei modiale un fond suplimentar de 850 de miliarde de dolari va fi pus la dispozitia economiilor emergente pentru a sustine dezvoltarea acestora. Aici intra, in primul rand, Europa de est.
750 de miliarde de dolari vor sta la dispozitia statelor care au nevoie de ajutor pentru redresarea economiei. 250 de miliarde de dolari vor putea fi accesate de la Fondul Monetar International printr-un program nou, destinat tarilor sarace ori in curs de dezvoltare.
Premierul britanic nu a dat detalii despre cum pot fi accesate aceste fonduri si daca sumele care pot fi accesate difera de la tara la tara. La bugetul FMI, China a anuntat ca va participa cu 400 de miliarde de dolari, iar Japonia si Uniunea Europeana cu cate 100 de miliarde.
Ratele dobanzilor vor fi drastic reduse in cele mai multe tari.
Fondurile de investitii faceau acelasi lucru pe care il faceau si bancile, insa nu erau supravegheate. Acest aspect se schimba din acest moment. „Ratarile din sectorul financiar si regulilor financiare si supravegherii acestora sunt cauzele fundamentale la baza crizei financiare”, a tinut sa precizeze premierul britanic.
G20 din Londra nu a rezolvat situatia. Dupa cum a declarat si Gordon Brown, nu exista solutii express pentru iesirea din criza. Tari ca Franta sau Germania au declarat ca nu isi permit sa mai imprumute in acest moment. Ceea ce nu a spus premierul britanic este cat de multa putere de decizie primesc China si Japonia, care aduc contributii uriase la stimulul fiscal.
Pe hartie totul arata bine, insa practic lucrile vor stat mai mult ca sigur altfel. Marea Depresiune din 1930 a durat peste 11 ani. Atunci, bursa din SUA a scăzut, până în 1932, cu aproape 90% faţă de valoarea sa maximă din 1929, iar şomajul a ajuns, în 1933, la 25% din totalul populaţiei americane, rămânând la 15%, până în 1940.
Prin comparaţie, actuala criză este, deocamdată, destul de blândă. Problema este că nimeni nu ştie precis cât va dura şi cât de grav se poate deteriora economia în continuare. Totul depinde de politicile care vor fi adoptate de guverne pentru a însănătoşi sistemul financiar şi pentru a stimula sau a nu, economia. Aceste intervenţii pot fi atât favorabile, cât şi nefavorabile unei economii.
Profetii economici spun ca tări ca Austria, şi altele ca Ungaria, întâmpină mari probleme financiare, care le pot fi fatale. Însă ele vor primi ajutor din partea FMI şi, desemenea, din partea Bruxelles-ului. Şi în acest caz, deznodământul este greu de prezis, dar poate fi grav. Pe de altă parte, politica monetară foarte agresivă a Băncii Centrale americane ar putea rezolva problema, dacă s-ar restabili încrederea în sistemul financiar. Dar, bine-nţeles, odată cu relansarea va reapare şi problema inflaţiei. Revenind la planul de relansare al lui Obama şi la deficitul bugetar din 2009, masurile ce vor fi luate mai mult vor dăuna decât vor ajuta. Adevăratul obiectiv al planului, bine-nţeles, este acela de a realiza câteva dintre obiectivele agendei democraţilor, cum ar fi asigurarea medicală universală şi reducerea emanaţiilor de carbon. Mult-trâmbiţata “reformă a capitalismului” se va limita, probabil, la aplicarea mai riguroasă a regulilor privind capitalul băncilor, la schimbarea unor reguli contabile, la canalizarea produselor swaps către clearing houses, la reglementarea bonusurilor. Şi, bine-nţeles, la pedepsirea celor care folosesc paradisuri fiscale şi la monitorizarea fondurilor speculative, celălalt fals vinovat. Schimbările pot fi semnificative pentru bănci, dar nu vor reforma “capitalismul”. Cele mai bine poziţionate economii, desi au o istorie zbuciumata, pentru a ieşi din criză sunt Franţa şi Germania. Sistemele lor bancare nu au avut mult de suferit. Nu sunt afectate de mari crize imobiliare, planurile lor de relansare sunt modeste, iar Banca Centrală Europeană (BCE) dovedeşte prudenţă în privinţa creşterii masei monetare. Acestea sunt semne bune. Dar nu trebuit uitat faptul că Franţa şi Germania sunt economii rigide. Ele nu se vor scufunda prea mult, dar nici nu vor ţâşni din criză ca un Porsche. Relansarea pentru ele va fi lentă.
Astfel ca se anunta a fi un plan de revigorare a economiei modiale poate cauza o serie de efecte in lant ale caror efecte pot fi un punct de cotitura in istoria omenirii. Cel mai mare pericol il constuie orgoliul personal al reprezentantilor natiunilor, dar daca se trece peste el rezultatul poate duce la renasterea finaciara a lumii si o data cu el vor fi trecute foarte multe bariere sau se vor ridica altele!
“Istoria ne-a adus intr-un punct in care shimbarea este esentiala”, a afirmat Gordon Brown in timpul discutiilor G20. Atat capitalismul anglo-saxon, cat si capitalismul european au obtinut ce au vrut in aceasta dupa-amiaza: regulamente noi si stricte in sistemul bancar si sectorul financiar, si o suma de generoasa de 1.1 trilioane de dolari pentru stimularea cresterii economice, cel mai mare stimul fiscal din istorie.
Presedintele Barack Obama a declarat, la finalul summitului G20 de la Londra, ca acordul obtinut reprezinta "un punct de cotitura in efortul nostru de a realiza o redresare a economiei globale". Obama a facut aceste comentarii dupa ce liderii G20 au anuntat un important plan de stimulare a economiei mondiale, care include intarirea legislatiei privind fondurile de investitii si paradisurile fiscale, precum si reglementarea mai stricta a sistemul financiar global. Presedintele american a recunoscut ca e greu de negat ca o parte din aceasta criza a inceput pe Wall Street. O parte din firme au riscat nejustificat, iar greselile facute si-au pus amprenta pe economia SUA si cea globala. Fara niste strategii concepute impreuna, aceste probleme vor reveni in viitor. Intreaga politica dusa pe plan mondial a avut ca scop acela de a intimida intreaga scena in vederea obtinerii unui control pe toate planurilor.
Comform planului de revigorare a economiei modiale un fond suplimentar de 850 de miliarde de dolari va fi pus la dispozitia economiilor emergente pentru a sustine dezvoltarea acestora. Aici intra, in primul rand, Europa de est.
750 de miliarde de dolari vor sta la dispozitia statelor care au nevoie de ajutor pentru redresarea economiei. 250 de miliarde de dolari vor putea fi accesate de la Fondul Monetar International printr-un program nou, destinat tarilor sarace ori in curs de dezvoltare.
Premierul britanic nu a dat detalii despre cum pot fi accesate aceste fonduri si daca sumele care pot fi accesate difera de la tara la tara. La bugetul FMI, China a anuntat ca va participa cu 400 de miliarde de dolari, iar Japonia si Uniunea Europeana cu cate 100 de miliarde.
Ratele dobanzilor vor fi drastic reduse in cele mai multe tari.
Fondurile de investitii faceau acelasi lucru pe care il faceau si bancile, insa nu erau supravegheate. Acest aspect se schimba din acest moment. „Ratarile din sectorul financiar si regulilor financiare si supravegherii acestora sunt cauzele fundamentale la baza crizei financiare”, a tinut sa precizeze premierul britanic.
G20 din Londra nu a rezolvat situatia. Dupa cum a declarat si Gordon Brown, nu exista solutii express pentru iesirea din criza. Tari ca Franta sau Germania au declarat ca nu isi permit sa mai imprumute in acest moment. Ceea ce nu a spus premierul britanic este cat de multa putere de decizie primesc China si Japonia, care aduc contributii uriase la stimulul fiscal.
Pe hartie totul arata bine, insa practic lucrile vor stat mai mult ca sigur altfel. Marea Depresiune din 1930 a durat peste 11 ani. Atunci, bursa din SUA a scăzut, până în 1932, cu aproape 90% faţă de valoarea sa maximă din 1929, iar şomajul a ajuns, în 1933, la 25% din totalul populaţiei americane, rămânând la 15%, până în 1940.
Prin comparaţie, actuala criză este, deocamdată, destul de blândă. Problema este că nimeni nu ştie precis cât va dura şi cât de grav se poate deteriora economia în continuare. Totul depinde de politicile care vor fi adoptate de guverne pentru a însănătoşi sistemul financiar şi pentru a stimula sau a nu, economia. Aceste intervenţii pot fi atât favorabile, cât şi nefavorabile unei economii.
Profetii economici spun ca tări ca Austria, şi altele ca Ungaria, întâmpină mari probleme financiare, care le pot fi fatale. Însă ele vor primi ajutor din partea FMI şi, desemenea, din partea Bruxelles-ului. Şi în acest caz, deznodământul este greu de prezis, dar poate fi grav. Pe de altă parte, politica monetară foarte agresivă a Băncii Centrale americane ar putea rezolva problema, dacă s-ar restabili încrederea în sistemul financiar. Dar, bine-nţeles, odată cu relansarea va reapare şi problema inflaţiei. Revenind la planul de relansare al lui Obama şi la deficitul bugetar din 2009, masurile ce vor fi luate mai mult vor dăuna decât vor ajuta. Adevăratul obiectiv al planului, bine-nţeles, este acela de a realiza câteva dintre obiectivele agendei democraţilor, cum ar fi asigurarea medicală universală şi reducerea emanaţiilor de carbon. Mult-trâmbiţata “reformă a capitalismului” se va limita, probabil, la aplicarea mai riguroasă a regulilor privind capitalul băncilor, la schimbarea unor reguli contabile, la canalizarea produselor swaps către clearing houses, la reglementarea bonusurilor. Şi, bine-nţeles, la pedepsirea celor care folosesc paradisuri fiscale şi la monitorizarea fondurilor speculative, celălalt fals vinovat. Schimbările pot fi semnificative pentru bănci, dar nu vor reforma “capitalismul”. Cele mai bine poziţionate economii, desi au o istorie zbuciumata, pentru a ieşi din criză sunt Franţa şi Germania. Sistemele lor bancare nu au avut mult de suferit. Nu sunt afectate de mari crize imobiliare, planurile lor de relansare sunt modeste, iar Banca Centrală Europeană (BCE) dovedeşte prudenţă în privinţa creşterii masei monetare. Acestea sunt semne bune. Dar nu trebuit uitat faptul că Franţa şi Germania sunt economii rigide. Ele nu se vor scufunda prea mult, dar nici nu vor ţâşni din criză ca un Porsche. Relansarea pentru ele va fi lentă.
Astfel ca se anunta a fi un plan de revigorare a economiei modiale poate cauza o serie de efecte in lant ale caror efecte pot fi un punct de cotitura in istoria omenirii. Cel mai mare pericol il constuie orgoliul personal al reprezentantilor natiunilor, dar daca se trece peste el rezultatul poate duce la renasterea finaciara a lumii si o data cu el vor fi trecute foarte multe bariere sau se vor ridica altele!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu