In viata trecem prin momente ce ne fac viata plina de euforie, momente in care ne ridicam 'in al noulea cer' sau cand cadem atat de jos incat iadul e deasupra noastra. Exista momente in care avem solutia sa facem ca restul vietii noaste sa fie un vesnic parfum de trandafiri, insa noi alegem calea care ne duce la pierzanie, care ne face sa luam cele mai aiurea si lipsite de sens decizii. Avem momente in care putem alege sa facem bine cuiva dar din cauza unor idei preconcepute, prejudecati alegem sa nu facem , alegem sa privim reci cum celalat se duce incet si sigur la fund. Avem momente, foarte rare in viata cand pentru cateva clipe..iubim, dar doar pentru cateva clipe, pentru ca apoi instinctul de autoconservare isi face aparitia si apoi totul este o lupta....o lupta de supravietuire. Sa nu cadem in dizgratie pentru ca am facut ceva pentru partener, fata de anturaj, apelam la tot felul de trucuri pentru a evita orice gest afectiv altfel decat ar cere situatia. Alegem sa fim distanti si sa dam atat cat ar face ca relatia sa inainteze cu viteza melcului, atat cat sa ne pierdem de inceput, de clipele care la inceput ne legau de celalat, de insusi sensul unei relatii.Toate astea ne caracterizeaza in ziua de azi, avem impresia ca suntem mai sus decat ceilalti si stim mai multe si ca nu avem ce cauta in compania unora care, chipurile, nu stiu la fel de multe ca noi...Dar care este esenta, sensul sa stii mai multe?Pentru ce invatam atat de multe?Pentru ca mai tarziu sa impartasim si celorlati ce stim, sa transmitem, sa aratam ce au omis, ce nu stiu si sa aratam ce vor stii daca sunt putin atenti....Dar noi preferam sa ne izolam intr-un cerc restrans de atotstiutori, suntem undeva deasupra tuturor si nimic nu ne poate schimba, sa fim inconjurati de cat mai multe persoane care ne pot invata multe chiar daca nu sunt doxati ca noi...De la oricine putem invata cel putin un lucru... si acela ar fi sa nu fim ca ei...Dar putin inteleg ca tot ce acum se invata si se studiaza si se dezvolta a pornit de la oameni simplii, in timp complicandu-se tot mai mult... pentru ca omul are tendinta de a complica lururile, de a face situatia tot mai rea, de a exagera...Solutia este la noi, orice problema complicata are rezolvare simpla...trebuie sa coboram din pozitia de demiurg al civilizatiei zilelor noastre si sa analizam foarte atent situatia, privind lucrurile de sus nu facem decat sa ne pierdem de insasi senul existentei umane...COMUNICAREA, SCHIMBUL PERMANENT DE INFORMATIE...SOCIALZAREA...altfel vom ajunge sa alergam pe un sens fara sens...si asta duce la o singura stare a spiritului uman...SINGURATATE...Asta vreti sa ajungeti?Niste fiinte care stiu multe si care nu au cui impartasi tot ce stiu?