ce suntem noi?

....niste fiinte dornice de a acumula cat mai mult? de a avea foarte multe lucruri care ne sunt sau nu folositoare?in dorinta noastra de a avea o viata 'linistita' uitam care sunt adevaratele valori, ne luam dupa aparente, studiem comportamentul ceiluilalt, reactiile acestuia la actiunile si gesturilor noastre. nimic nu mai este ceeea ce ar trebui sa fie, suntem tot mai rai, ne conducem dupa reguli inventate si ne purtam ca si cum ar fi fost de cand lumea pe acest pamant. nu facem nimic altceva decat sa complicam lucrurile, distorsionam realitatea si facem ca aceasta sa devina propria realitate.

cine suntem noi?

....nimeni nu poate raspunde la aceasta intrebare, nici eu, nici altcineva, pentru ne-am indepartat de la principiile sacre intemeiate la inceputul lumilor. stam tot timpul in garda, avem argument la contraargument, fiecare discutie e de fapt o lupta intre doua animale care vor sa isi impuna regulile, suprematia in teritoriul celuilalt. cand dialogam totul se transforma in monolog, unul detine monopolul, controlul, chiar daca in acel moment nu ne dam seama. tot ce se intampla in viata noastra este din necesitate, facem de nevoie pentru a supravietui! nu facem nimic pentru ca asta ne dorim, asta vrem! facem niste lucruri pentru ca asa este normal in anumite contexte, asa spun regulile societatii, codul bunelor maniere si ne refuzam micile placeri ale vietii doar pentru a nu deranja sau pentru a nu strica insiruirea normala impusa de efectul de turma.

unde suntem noi?

....suntem acolo unde vrem sa fim...acolo unde ar trebui sa fim...acolo unde meritam sa fim!!!deciziile noastre sunt influientate de sfaturi, amenintari, indrumari si noi ar trebui si ii impacam pe toti, sa facem in asa fel incat sa nu cumva sa iasa bine. dar de binele cui vorbim aici? binele nostru in nici un caz, din momentul in care am luat in considerare cel putin inca o persoana deja nu mai facem nimic pentru noi, tot ce facem noi este spre binele colectiv, gramada, turma, nu mai are nici o legatura cu noi. nu spun ca ar trebui sa fim egoisti, ci doar ca din cand in cand sa ne mai aducem aminte ce vrem noi?

cum suntem noi?

....aici fiecare are cel putin un lucru de spus despre EL! dar suntem noi auziti, chiar asa cum ne vede fiecare suntem noi cu adevarat? vrem sa fim apreciati, vrem sa fim luati in seama, socializam si ce facem ca toate astea sa se intample? ne ascundem dupa o masca, ne prefacem ca suntem altfel decat ar trebui si simtim ca trebuie sa fim! care este rezultatul? in timp personalitatea noastra se va denatura si ne convingem ca atat timp cat ceilalti ne iau in considerare ideile si tin cont de noi asa este normal sa ne purtam. vom ajunge niste masinarii care nu se vor conduce decat dupa semnalele primite de la ceilalti, asa zisele recuoasteri ale meritelor noastre. tinand cont de toate astea si facand pe plac celorlalti ne facem 'prieteni' care nu asteapta decat un moment de slabiciune pentru a prelua contrlul asupra vietii noastre.


de ce suntem?

....de fapt intrebarea trebuia adresata altfel.... de ce NU suntem noi? de ce NU suntem noi in locul altcuiva? de ce NU suntem noi asa cum ar trebui sa fim? pentru ca NU se cade sa fim asa!!!!!!!!! nu am mai avea atat de multi prieteni, nu am mai fi centrul atentiei, nu am mai avea lumea noastra, o lume in care noi facem regulile, avem controlul, suntem regii domeniului si am fi pierduti fara asta. astfel ne continuam rolul de prefacuti, ne prefacem ca ne este bine, ca spunem ce avem in gand, dar de fapt spunem ce vor altii sa auda... ii tinem aproape... asta e societatea in care traim... ne amagim continuu.... poate sunt pesimist dar cel putin am zis ce aveam pe creier.