...scopul...

De multe ori ne intrebam care este scopul pentru care facem niste lucruri, gesturi, afirmatii...sau de ce evitam sa facem ceva...eu cred ca nu exista greseala, nu exista lucru rau sau bun facut, ci exista doar alegerea...ce alegem sa facem si ce nu alegem sa facem. De multe ori la tot ceea ce facem noi scopul este de a obtine o reactie potrivita nevoilor noastre...de a ne multumi orgoliul, facem doar pentru a primi ceva in schimb...aste e scopul, poate nu azi, poate nu maine, poate nu peste un an...dar vom primi inapoi, iar daca se intampla sa nu primim...ei bine...ce facem? ne straduim mai bine, cautam sa ne implinim nevoile fie ca e in acelasi loc, fie ca e in alt loc...folosim alte MIJLOACE pentru a ne implini SCOPUL propus de la bun inceput...de ce nu facem ceva pentru ca asa trebuie sau pentru ca asa simtim...raspuns: PENTRU CA NU SI-AR MAI AVEA ROSTUL!!!Pentru ca viata ar fi plictisitoare si la ce folos sa ai mijloacele si oportunitatea daca nu poti implini...scopul!!!

...mijloacele....

In cele mai multe cazuri pentru a face ceva ai nevoie de altceva sau de o insiruire de etape care conduc la un rezultat dorit de noi, constient sau nu, uneori ne dam seama pe parcurs de POTENTIALUL momentului, pe care putem sa il valorificam sau nu,dar ce alegem? normal valorificarea...in detrimentul cui?...MOMENTULUI...si pentru asta folosim toate mijloacele posibile pentru a face asta...argumentam, rugam, imploram, targuim....SANTAJAM...la asta se reduce tot ce facem noi pentru a obtine ceva...santajam prin argumente solide, prin rugaminti implorari fierbinti apeland la sentimente cunoscute ca fiind nutrite pentru noi, targuim...dand la schimb cea mai de pret trasatura a tuturor fiintelor vii...afectiune, atentie....SANTAJAM!!!

...potential...

Fiecare s-a gandit, MACAR o data, la ce ar fi obtinut daca ar fi facut altceva decat ce s-a intamplat cu ceva timp in urma...sau la ce ar fi obtinut daca ar fi fortat puuutin de tot nota...sau...daca s-ar fi impus, ar fi impus total regulile jocului sau atunci ar fi valorificat la maxim potentialul momentului...dar se trece peste esenta in sine a momentului...acela de comunicare, impartasirea unor senzatii, sentimente, nu o lupta pentru suprematie a doua animale si cand zic asta e o jignire la adresa acelor fiinte care nu fac altceva decat sa isi traiasca viata fara a gandi mai departe de ...ACUM...nu mai tarziu, nu maine, nu peste doua zile...ACUM...dar noi gandim in perspectiva...ce ar fi daca? asa uitam de adevaratul sens al momentului!!!

...oportunitate...

In orice moment al zilei nu fecem altceva decat de a cauta noi oportunitati pentru a valorifica o clipa de neatentie din partea celorlalti! Adica profitam de orice secunda in care putem fi centrul atentiei facand tot timpul glume pe seama altora, facand tot felul de remarci destepta la adresa unor prieteni, care chiar ne sunt prieteni, pentru a da bine in ochii DOMINANTILOR din grupul nostru si pentru a urca pe scara celor care conduc spectacolul in cercul nostru de prieteni...ce facem de fapt? suntem niste oportunisti in toate sensurile cuvintului, posibile si imposibile...stam la panda...nu suntem niste pradatori care ies la lumina zilei si vaneaza...suntem niste hiene...care fac orice doar pentru a ne prelungi lamentabila noastra existenta pe care o numim STIL DE VIATA...eu nu stiu cat din ce facem noi este cu stil si cat este viata pentru ca ne ingradim in reguli, norme care nu fac decat sa puna un suflet liber intr-o cusca aurita!!!

...destin...

Ce este DESTINUL? Ce destin avem noi? Avem creva care este dinainte stabilit? Daca avem un destin, un deznodamant dinainte stabilit atunci unde este libertatea alegerei? Care mai este rostul trairii noastre...atunci nu am mai avea OPORTUNITATEA de a valorifica la maxim POTENTIALUL unei clipe, prin orice MIJLOACE pentru a implini un SCOP dinainte stabilit de NOI! Orice am face totul duce la acelasi rezultat...Eu zic ca destinul il face omul cu mana lui...prin orice mijloace, scotind maximul de potential din orice situatie, acceptand orice oportunitate pentru a implini un TEL...adica dupa 50, 60, sau mai multi ani poti spune... "Am fost cuminte, am trait dupa regulile lor, am reusit in viata si am ajuns sus "... sau ..."Mi-am trait viata, a fost frumos, am simtit fiecare clipa, am ajuns sus si nu imi pare rau"...alegerea ne apartine...noi alegem finalul!!!

...implinire...

Cand ne simtim impliniti? Cand ni se da ceva? Cand suntem maguliti cu tot felul de atentii? Sau cand dupa multa vreme un vechi prieten ne bate la usa, isi aduce aminte de noi...cand poti privi pe cineva in ochi atunci cand ii vorbesti despre ce te leaga de el...acele momente speciale...cand poti vorbi cu cineva o ora fara sa ii reprosezi ceva si sa poti placa fara gstul amar al unui conflict? IMPLINIRE...ce cuvant mare si totusi trebuie sa facem atat de putin pentru al avea in sufletele noastre sau pentru al putea ...rosti...noi complicam viata,facem ca totul sa fie mai greu decat pare...decat ar fi normal sa fie...noi avem solutiile....nu trebuie sa cautam alte probleme...gandul cu vorba...vorba cu fapta...doar asa veti fi impliniti.

Citeste mai mult...

ce suntem noi?

....niste fiinte dornice de a acumula cat mai mult? de a avea foarte multe lucruri care ne sunt sau nu folositoare?in dorinta noastra de a avea o viata 'linistita' uitam care sunt adevaratele valori, ne luam dupa aparente, studiem comportamentul ceiluilalt, reactiile acestuia la actiunile si gesturilor noastre. nimic nu mai este ceeea ce ar trebui sa fie, suntem tot mai rai, ne conducem dupa reguli inventate si ne purtam ca si cum ar fi fost de cand lumea pe acest pamant. nu facem nimic altceva decat sa complicam lucrurile, distorsionam realitatea si facem ca aceasta sa devina propria realitate.

cine suntem noi?

....nimeni nu poate raspunde la aceasta intrebare, nici eu, nici altcineva, pentru ne-am indepartat de la principiile sacre intemeiate la inceputul lumilor. stam tot timpul in garda, avem argument la contraargument, fiecare discutie e de fapt o lupta intre doua animale care vor sa isi impuna regulile, suprematia in teritoriul celuilalt. cand dialogam totul se transforma in monolog, unul detine monopolul, controlul, chiar daca in acel moment nu ne dam seama. tot ce se intampla in viata noastra este din necesitate, facem de nevoie pentru a supravietui! nu facem nimic pentru ca asta ne dorim, asta vrem! facem niste lucruri pentru ca asa este normal in anumite contexte, asa spun regulile societatii, codul bunelor maniere si ne refuzam micile placeri ale vietii doar pentru a nu deranja sau pentru a nu strica insiruirea normala impusa de efectul de turma.

unde suntem noi?

....suntem acolo unde vrem sa fim...acolo unde ar trebui sa fim...acolo unde meritam sa fim!!!deciziile noastre sunt influientate de sfaturi, amenintari, indrumari si noi ar trebui si ii impacam pe toti, sa facem in asa fel incat sa nu cumva sa iasa bine. dar de binele cui vorbim aici? binele nostru in nici un caz, din momentul in care am luat in considerare cel putin inca o persoana deja nu mai facem nimic pentru noi, tot ce facem noi este spre binele colectiv, gramada, turma, nu mai are nici o legatura cu noi. nu spun ca ar trebui sa fim egoisti, ci doar ca din cand in cand sa ne mai aducem aminte ce vrem noi?

cum suntem noi?

....aici fiecare are cel putin un lucru de spus despre EL! dar suntem noi auziti, chiar asa cum ne vede fiecare suntem noi cu adevarat? vrem sa fim apreciati, vrem sa fim luati in seama, socializam si ce facem ca toate astea sa se intample? ne ascundem dupa o masca, ne prefacem ca suntem altfel decat ar trebui si simtim ca trebuie sa fim! care este rezultatul? in timp personalitatea noastra se va denatura si ne convingem ca atat timp cat ceilalti ne iau in considerare ideile si tin cont de noi asa este normal sa ne purtam. vom ajunge niste masinarii care nu se vor conduce decat dupa semnalele primite de la ceilalti, asa zisele recuoasteri ale meritelor noastre. tinand cont de toate astea si facand pe plac celorlalti ne facem 'prieteni' care nu asteapta decat un moment de slabiciune pentru a prelua contrlul asupra vietii noastre.


de ce suntem?

....de fapt intrebarea trebuia adresata altfel.... de ce NU suntem noi? de ce NU suntem noi in locul altcuiva? de ce NU suntem noi asa cum ar trebui sa fim? pentru ca NU se cade sa fim asa!!!!!!!!! nu am mai avea atat de multi prieteni, nu am mai fi centrul atentiei, nu am mai avea lumea noastra, o lume in care noi facem regulile, avem controlul, suntem regii domeniului si am fi pierduti fara asta. astfel ne continuam rolul de prefacuti, ne prefacem ca ne este bine, ca spunem ce avem in gand, dar de fapt spunem ce vor altii sa auda... ii tinem aproape... asta e societatea in care traim... ne amagim continuu.... poate sunt pesimist dar cel putin am zis ce aveam pe creier.

Citeste mai mult...